Argument regizoral

Am ales această scenă datorită forței sale dramatice și importanței pe care o are în piesă, fiind o scenă-cheie în desfășurarea procesului juridic și din dorința de a chestiona acțiunile băieților și ale fetei. M-a interesat foarte mult și faptul că piesa este inspirată dintr-un caz real de viol în grup petrecut în 1988, în kibbutzul Shomrat din nordul Israelului, în contextul Primei Intifade.

​

Edna Mazya a afirmat că piesa sa nu este o dramatizare directă a cazului Shomrat, ci o ficționalizare inspirată de acesta ca reacție directă la achitarea inițială a adolescenților implicați în incident, evidențiind astfel eșecul sistemului juridic de a proteja victimele. Piesa pune în lumină nu doar o dramă personală, ci și un context social dominat de un sistem patriarhal rigid, în care violența împotriva femeilor era adesea ignorată sau minimalizată de instituții.

​

Societatea israeliană trece printr-o perioadă de transformare și contestare socială, când artiste ca Edna Mazya și dramaturgi precum Hanoch Levin și Yehoshua Sobol aduc în prim-plan teme tabu precum violul, traumele, tăcerea instituționalizată și complicitatea colectivă. Artiști și artiste care contestă ideea de ,,eroism național” și explorează suferința individului în fața sistemelor colective.

​

În toată această perioadă, sistemul juridic israelian s-a confruntat cu critici semnificative pentru modul în care a gestionat cazurile de violență sexuală. Cazul Shomrat a fost deosebit de controversat din cauza eșecului sistemului judiciar de a condamna autorii, în ciuda mărturisirilor lor și a strânit un val de indignare națională.